Angajatorii care decid sa-si monitorizeze salariatii gandesc ca acest lucru ar conduce la cresterea eficientei. Principalul argument este faptul ca angajatorii au dreptul de a controla mediul de lucru cu scopul de a imbunatati productivitatea si de a mentine compania respectiva in conditii de siguranta si securitate a muncii.

In general, angajatii cred ca monitorizarea ar conduce la abuzuri asupra intimitatii si sanatatii lor si sustin ca o astfel de activitate inseamna neincrederea companiei asupra lor.

O metoda moderna este monitorizarea electronica. Conform studiilor realizate, atunci cand un angajat stie ca este „urmarit” de catre seful sau, devine mai eficient, pauzele se reduc si nu foloseste in interes personal resursele societatii la care lucreaza.

Unii angajatori nu vad o alta alternativa pentru a face fata competitiei. Acestia privesc monitorizarea ca pe un mijloc indispensabil pentru a putea asigura atat o productivitate mai mare cat si o calitate a produselor si serviciilor ridicata.

Printre avantaje se numara: protectia afacerii impotriva spionajului industial (secretele companiei sunt protejate si se impiedica trimiterea lor unor persoane din afara societatii), preintampinarea utilizarii gresite a resurselor care ar putea avea consecinte negative pentru salariati.

Principalele dezavantaje sunt: cresterea stresului, nomotivarea angajatilor datorita lipsei de incredere, se majoreaza numarul concediilor medicale, creste fluctuatia personalului si absenteismul. Atunci cand exista monitorizare individuala dispare lucrul in echipa, fiecare preferand sa-si rezolve numai sarcinile de care este responsabil.