Clasa de mijloc, pilonul economiei contemporane, este copilul "banilor ieftini" disponibili prin intermediul creditelor bancare. Fara credite ieftine, clasa de mijloc nu-si mai poate asigura nivelul de consum cu care s-a obisnuit, iar un nivel ridicat al capacitatii de consum este trasatura definitorie a clasei mijlocii. Fara acces la "bucuriile consumeriste", un credit ipotecar relativ accesibil si o "plasa de protectie sociala" finantata de stat, clasa de mijloc se ofileste si moare. In aceste conditii se poate spune ca toate modificarile socio-politice care vor fi provocate de actuala criza economica nu sunt altceva decat efectele mortii clasei de mijloc.

Mirajul prosperitatii economice s-a bazat pe un circuit simplu: bancile dau credite, clasa de mijloc consuma, consumul stimuleaza productia de bunuri si servicii, ceea ce conduce la o crestere economica ce asigura posibilitatea consumatorilor de a-si achita ratele. In teorie, aceasta schema trebuia sa functioneze ca un veritabil perpetum mobile, dar realitatea inconjuratoare ne arata ca aceasta constructie keynisianista s-a dovedit a fi nefunctionala. In mod normal, "raiul consumerist" din SUA si Europa de Vest trebuia sa se autodesfiinteze la inceputul anilor ’90, dar liderii americani au reusit sa demareze doua operatiuni care au permis perpetuarea iluziei unei economii functionale. Primul succes major a fost distrugerea blocului socialist. Aceasta distrugere a permis extragerea unor sume colosale din economiile ex-socialiste. Banii furati de catre noii lideri est-europeni "aterizau" in sistemul bancar elvetian sau in diverse alte centre off-shore, devenind astfel "investitii indirecte" in economia vest-europeana si americana. Conform unor estimari exceptional de conservative, numai din Romania au fost extrase 84 de miliarde de dolari. Sumele de bani extrase din alte economii est-europene si din Rusia din perioada Eltin sunt imposibil de cuantificat. Pe langa banii extrasi de "administratiile coloniale", sume importante au fost obtinute din privatizari in care companiile straine au reusit sa obtina aproape gratis active cu caracter strategic si acces preferential la importante resurse naturale.

Prelungirea iluziei prosperitatii a mai fost asigurata prin demararea procesului de globalizare. Deschiderea Chinei spre investitii straine a oferit Vestului posibilitatea sa beneficieze de forta de munca ieftina care a permis mentinerea iluziei prosperitatii prin reducerea preturilor pentru consumatorii vestici fara a le oferi venituri obiectiv mai mari. In aceste conditii, a existat o sinergie intre Vest care oferea Chinei tehnologie si investitii si China care oferea Vestului produse ieftine. Planul s-a stricat atunci cand elita politica vestica si-a dat seama ca Beijingul nu este de acord sa joace un rol subordonat in relatiile geopolitice. China a folosit banii si tehnologiile obtinute pentru ridicarea nivelului de viata a cetatenilor proprii, lansarea companiilor proprii si crearea unui sistem financiar autohton si puternic. Privat de posibilitatea de mai gasi surse externe de crestere, sistemul occidental a inceput sa dea crapaturi.

Datoriile acumulate de statele vestice sunt colosale. Datoriile guvernului federal american au depasit 100% din PIB, la fel ca si datoriile multor dintre tarile europene ale caror sisteme de pensii, facilitati si indemnizatii sociale se bazeaza pe abilitatea continua a statului de a se imprumuta din surse interne si externe. Acum, nu mai exista surse de (re)finantare si ultima optiune ramane tiparnita de bani, mascata sub forma "monetizarii datoriei publice". SUA are avantajul de a detine controlul asupra monedei in care se tranzactioneaza o buna parte din productia mondiala de petrol, dar chiar si in aceste conditii, un stat al carui buget este pe 50% format din bani imprumutati nu poate sa reziste mult timp. In mod inevitabil, urmeaza o restructurare sociala in care atat garantiile sociale cat si nivelul de viata al majoritatii cetatenilor europeni si americani vor cunoaste o reducere considerabila. De obicei, astfel de modificari sociale provoaca turbulente masive si schimbari in plan politic. Ar fi firesc ca fosta clasa de mijloc sa ceara imperativ o redistribuire mai echitabila a veniturilor in interiorul societatii pentru a reduce decalajul extrem care s-a format intre veniturile celor 1% care detin controlul asupra sistemului financiar si restul populatiei. Din pacate pentru cei 99%, elita economica detine controlul mass-media si a structurilor de forta, ceea ce va ingreuna semnificativ orice tentative de schimbare politica. Clasa de mijloc va trebui sa gaseasca o metoda de a influenta procesul politic sau va trebui sa dispara. Alte optiuni nu exista.

Redactia Economica